Am fost la Auschwitz

Cu cât ne apropiam de porțile Auschwitzului cu atât eram mai tăcuți. Erau ca niște porți ale destinului. Aici s-au despărțit mame de copii, soți de soții, frați de surori. „Arbeit macht frei” sau „Munca te eliberează” au fost ultimele cuvinte de speranță pe care peste un milion de oameni le-au auzit.

Am stat aproape trei ore la coadă ca să vizităm Auschwitzul. Tot aici, dar în urmă cu 75 de ani, oamenii stăteau la coadă pentru a fi omorâți. Ce ironie.

Am ales să ne alăturăm unui grup pentru că ne-am dorit să vedem tot ce e de văzut la Auschwitz însoțiți de un ghid turistic. Poți să o faci și singur, dar dacă îți dorești să înțelegi cu adevărat ceva, îți recomand să apelezi la un ghid.

N-am să-ți povestesc ce s-a întâmplat la Auschwitz. Dacă ai ajuns să-mi citești articolul înseamnă că știi câte ceva despre aceste lagăre de concentrare. Am să-ți povestesc câteva detalii pe care le-am aflat de la ghidul nostru care pe mine m-au tulburat profund.

Toate fotografiile expuse la Auschwitz sunt reale. O tânără care își căuta de mâncare a găsit un aparat foto în care erau stocate toate aceste fotografii. Nici astăzi nu se știe cine le-a făcut pentru că fotografierea era interzisă chiar și pentru soldații nemți.

Au ales să construiască lagărele de concentrare la Auschwitz pentru că aici era un nod de cale ferată foarte dezvoltat, având 44 de linii paralele. Asta facilita transportul unui număr foarte mare de oameni din întreaga Europă.

Peste 1.300.000 de oameni au fost omorâți aici, iar 90% dintre ei au fost evrei. Când au fost aduși aici, criminalii au primit putere maximă. Ei erau responsabili de liniștea și disciplina din Auschwitz. Dacă voiau să omoare, puteau să omoare. Practic, puteau să facă ce vor. „They had full power!”

Exista si o orchestră feminină la Auschwitz. Membrii erau femeile prizoniere care au fost scutite de moarte, dar și de munca obișnuită din tabară pentru a cânta pentru ceilalți.

Toate clădirile au fost construite de prizonieri. Majoritatea dormeau pe jos, unul peste celălalt, fără perne și fără pături.

Majoritatea copiilor erau omorâți cum ajungeau la Auschwitz. Unii, însă, erau folosiți pentru experimente medicale, în special gemenii.

Înfometarea era cea mai lungă moarte. Îi țineau închiși în închisorile de la subsol fără apă și fără mâncare. Dura aproape două săptămâni să moară, iar dacă nu mureau li se injecta pesticid în inimă.

Gazarea dura aproximativ 30 de minute. După ce mureau, erau arși. Scopul era de a distruge orice dovadă a acestui genocid.

Au existat oameni care au reușit să evadeze, dar de departe cea mai spectaculoasă evadare a fost a unui bărbat care a fost trimis la muncă în afara Auschwitzului. A omorât soldatul neamț care îl păzea, i-a furat hainele și mașina și a fugit. Norocul vieții lui a fost că vorbea perfect limba germană, iar când a ajuns la ultima poartă care ducea spre Cracovia, le-a ordonat paznicilor în limba germană să deschidă. Bărbatul a murit anul trecut la vârsta de 98 de ani.