Săptămâna 22 de sarcină gemelară|VIDEO

Săptămâna 22 de sarcină sau săptămâna în care am început să ma simt ca o bombă cu ceas. Pe lângă asta, m-am lovit și de sindromul de tunel carpian.

Nu m-am mai urcat pe cântar de două săptămâni. Pe atunci aveam fix 10 kilograme în plus. Burtica mea e mult mai mare acum, deci sigur am mai pus cel puțin vreo cinci. Refuz să văd pe cântar mai mult de 60 de kg, așa că prefer să stau potolită. Sunt o mică pufoasă, dar mă simt foarte bine în pielea mea acum.

Vă spuneam mai sus că în săptămâna 22 de sarcină m-am lovit de sindromul de tunel carpian.

Recunosc, este un diagnostic pe care mi l-am pus singură în urma simptomelor și informațiilor pe care le-am citit. Ce mi s-a întâmplat, de fapt! Totul a început cu umflarea degetelor de la mâini. Am renunțat de ceva vreme la inelul de logodnă și la verighetă. Acum port un inel pe care îl țineam în cutia de bijuterii de ani buni pentru că îmi era mare. Mărimea este, în sfârșit bună, dar nu mai arată chiar impecabil. Asta din cauza mâinilor mele umflate. De o săptămână, mâinile mele sunt foarte rigide și mă trezesc în fiecare noaptea cu dureri. Uneori chiar nu mai pot să-mi închid pumnul, iar cireasa de pe tort, mi-a amorțit degetul mijlociu de la mâna dreaptă. De obicei, degetele afectate sunt degetul arătător și degetul mijlociu.

Ca să preveniți asta, consumați multe lichide, eliminați total sarea din alimentație și renunțați la a tasta toată ziua la calculator sau laptop. Păstrați-vă mâinile la căldura, faceți pauze dese la serviciu și încercați să vă faceți masaj la mâini, dar fără a le brusca. Dacă mi-ar fi spus și mie cineva din timp, ca să pot să previn, ar fi fost minunat. 🙈 E o senzație foarte neplăcută și sper ca voi să nu treceți prin asta. Dacă, totuși, sunt mămici sau graviduțe prin zonă care s-au lovit de această problemă, tare mi-aș dori să știu dacă au găsit și rezolvarea.

Dar vreți să vă spun ceva? Sunt extrem de fericită.

Niciun sindrom de tunel carpian, nicio gingivită de sarcină și nici kilogramele în plus nu pot umbri bucuria din sufletul meu. Este o perioadă unică cu care nu știu dacă mă voi mai întâlni vreodată, așa că încerc să mă bucur de fiecare moment. Sunt conștientă că mă așteaptă o perioada „grea”. Am auzit asta de la toate mămicile cu care m-am întâlnit în ultima perioadă, dar înainte să mă gândesc că-mi va fi greu, mă gândesc la binecuvântarea pe care am primit-o. Sunt atât de multe femei care încearcă din răsputeri să devină mame, dar nu reușesc. Cum să mă plâng eu? Eu pot să dau viață! În mine bat acum trei inimi și toți împărțim aceleași resurse. Sunt acolo în burtica mea, pot să-i simt, iar ei mă pot auzi. E ceva unic, iar eu sunt recunoscătoare pentru că în scurt timp băieții mei mă vor striga „mama”.

Pe final, aș vrea să-ți dau întâlnire și pe Instagram. Acolo sunt foarte activă și putem povesti în voie mare. So, click aici ca să ne conectăm.

P.S Am decis să fac și câteva video-uri. Cred că așa putem să ne apropiem și mai tare. Așa că, vă astept cu brațele deschise și pe canalul meu de Youtube, acolo unde ne-am strâns deja aproape 15.000 de prieteni. Cel mai recent clip pe care l-am postat este jurnalul de sarcină din săptămâna 22. Sper să vă placă și aștept cu mare drag comentariile voastre.