Am fost întotdeauna rezistentă la durere, dar după experiența acestei sarcini, nu știu ce ar mai putea să mă doboare. Săptămâna 35 a fost grea și atât.
E un sentiment tare ciudat care uneori mă face să mă simt vinovată. Sunt extrem de recunoscătoare că am reușit să ajung până aici. Colul scurtat ne-a dat mari bătăi de cap. O perioadă îmi făceam tot felul de scenarii negative. Dacă se nasc prematuri? Dacă nu vor putea respira singurei? Dacă vor păți ceva? Acum, copiii sunt în afara oricărui pericol. Au pus bine în greutate, sunt activi, iar dacă s-ar naște azi n-ar mai fi un pericol pentru ei. Știu, ideal ar fi să se nască la 40 de săptămâni, dar gândul că ar trebui să mai aștept așa încă o lună, mă omoară. Sună ciudat și sper să nu mă condamnați pentru ceea ce spun acum. Probabil durerile care nu mă mai lasă să dorm își spun cuvântul.
Sunt multe femei însărcinate cu gemeni care mă urmăresc și primesc des întrebări legate de starea mea de sănătate. E important de știut că nu orice femeie însărcinată cu gemeni e nevoită să treacă prin ce trec eu acum. Cred că am mai spus-o, dar contează foarte mult ce constituție aveai înainte de sarcină. Eu, de exemplu, am 1.60, iar anul trecut pe vremea asta cântăream aproape 50 de kg.
Pe de o parte, cele aproape 30 de kilograme pe care le-am pus până în săptămâna 35, m-au dărâmat. Pe de altă parte, nu cred că aveam cum să susțin doi copii altfel.
So, nu sunt în cea mai minunată formă acum. Mă dor toate oasele care îmi susțin bazinul. Sunt dureri mari, aproape insuportabile. Nu știu cum aș putea să le descriu. Sunt acele dureri care te fac pur și simplu să pufnești în plâns, ori eu nu plâng de obicei de durere. Asta nu înseamnă că nu plâng. Plâng la filme, uneori chiar și la banalele comedii romantice. Plâng ușor dacă mă prinzi într-o stare mai sensibilă, dar când vine vorba de durere sunt chiar curajoasă. Mă rog, asta știam despre mine înainte să rămân însărcinată.
Acum, n-aș vrea să credeți că e îngrozitor să fii însărcinată. Mi-e extrem de greu în perioada asta, dar sunt mândră că încă pot să duc sarcina. A devenit o adevărată provocare, iar faptul că știu cât de importante sunt aceste zile pentru copiii mei, mă face să nu renunț.
În plus, voi mă ajutați extrem de mult. Știu că sună cheesy, dar citesc cu mare mare drag mesajele voastre. E impresionant cum putem primi susținerea de care avem nevoie de la oameni pe care pur și simplu nu-i cunoaștem. Kindness is powerfull. 💙
Până săptămâna viitoare, ne vedem pe Instagram. Dacă nasc, sigur acolo vă dau de veste. Așadar, click aici ca să ne conectăm.
Si eu tot 35 de saptamani am si la fel ma simt si eu ca tine, doar ca eu am doar o fetita in burtica si totusi e mai greu decat la prima sarcina 😀
Te puup! Multa sanatate iti doresc si randare! ♥️♥️♥️ Inca putin mai avem! 💪🏽
[…] SĂPTĂMÂNA 35 DE SARCINĂ […]
[…] SĂPTĂMÂNA 35 DE SARCINĂ […]
[…] SĂPTĂMÂNA 35 DE SARCINĂ […]
[…] de la cer la pământ între cele două sarcini. Citesc articolul pe care l-am scris în săptămâna 35 de sarcină gemelară și retrăiesc fiecare moment. Nu mi-e dor deloc de acea perioadă. Aveam mari dureri și eram […]