Cinci ani | Prima noastră aniversare în patru. Raluca Onuc

Cinci ani împlinim chiar astăzi. Nicio aniversare de până acum nu a fost atât de specială. Sărbătorim alături de copiii noștri.

L-am cunoscut pe soțul meu în urmă cu cinci ani, pe internet. Da, trăiască Facebook-ul. Știu că sună ciudat, dar astrele s-au vorbit ca noi să ne găsim acolo, exact la momentul potrivit.

Au trecut cinci ani de atunci. Nu am schimbat prea multe la noi. El este la fel de amuzant și la fel de atent. Încă îmi pregătește mic dejunul și încă mă ajută la curățenia din casă. Cât timp am fost însărcinată m-a încălțat, m-a descălțat, mi-a masat picioarele și mi-a adus mâncarea la pat. Aproape că a concurat cu mama. Prea romantic nu a fost niciodată, dar când o face simt că e din suflet.

Ne place să ne sărbătorim aniversarea. De obicei așteptam până la 00:00 ca să ne urăm la mulți ani, dar aseară eu am adormit la ora 21:00, deodată cu copiii. Nici n-am simțit când a venit în dormitor. M-am trezit pe la 1:00 să alăptez copiii. Nu cred că știe că l-am pupat și i-am spus „La mulți ani”. Dormea pe șapte voci.

Azi dimineață am sărbătorit în liniște. Am mâncat împreună, iar el a scos un tort cadou din concegelator. Deliciosul tort Daim de la Ikea. Mi-am amintit de silent party-urile noastre din București. Obișnuiam să facem asta ca să nu deranjăm vecinii. Aproape la fel a fost și astăzi, doar că vecinii erau copiii noștri.

Pentru prima dată în cinci ani, sărbătorim această zi ca o familie completă și este absolut minunat.

Anul trecut visam la momentul ăsta. Ne imaginam cum ar fi dacă am fi părinți. Ce fel de părinți am vrea să fim. Ce nume le-am pune copiilor. Cum ar fi ca în camera alăturată să doarmă un bebeluș. Uneori uităm că ceea ce avem astăzi este ceea ce ne lipsea ieri. Ne obișnuim prea repede cu bucuriile pe care le primim și uităm să fim recunoscători.