Am împlinit o lună!

o lună

O lună! Doamne, cât de repede trece timpul. Parcă ieri făceam ture din rezerva maternității în salonul de prematuri pentru a-i alăpta.

Am ales să postez articolul acesta azi, la ora 10:58 pentru că fix acum, în urmă cu o lună, Ezra și Noah au venit pe lume. Cu siguranță asta e cea mai mare realizare din viața mea.

Ziua de 25 martie 2020 a fost o zi grea pentru mine. Dacă ați citit articolul „SĂPTĂMÂNA 37 DE SARCINĂ – NAȘTEREA COPIILOR NOȘTRI – EZRA ȘI NOAH” , știți despre ce vorbesc.

În urmă cu o lună, treceam prin dureri cumplite. Singura bucurie pe care mi-a oferit-o statul în spital era programul de alăptat. Puteam să merg să-mi văd copiii din trei în trei ore, în salonul pentru prematuri. Făceam aproape șapte minute pe jos până acolo. Mergeam greu și trebuia mereu să-mi susțin burta cu mâinile, din cauza durerilor. Acolo, mă deconectam de tot. Erau momentele noastre. Singurele noastre momente. Aveam aproape o oră la dispoziție să-i alăptez. Însuficient pentru mine, o începătoare cu doi copii născuți prematuri. Când voiam pur și simplu să-i privesc sau să-i mângâi, aflam că timpul expirase. Trebuia să mai aștept două ore până la următorul program de alăpat. Și uite așa mergeam de fiecare dată, în speranța că voi reuși să salvez câteva minute și pentru iubire.

Era, totuși, o asistentă care cred că mă simpatiza. Pe tura ei, puteam să stau mai mult.

„Mama Onuc, puteți să mai rămâneți pentru că aveți doi”

Ah, ce bucurie! Atunci aveam timp să le vorbesc. Le povesteam mult. Le spuneam că eu sunt mama lor și că au stat aproape nouă luni în burtica mea. Apoi le povesteam despre Marius. Le spuneam ce tată minunat au și cât e el de nerăbdător să-i cunoască. Le-am povestit despre bunici. Le-am descris camera și căsuța în care vor locui. Le-am promis că vom merge în multe vacanțe împreună.

A trecut o lună de atunci. Acum, avem un alt program, dar tot organizat, zic eu. Ei singuri au reușit să facă asta. Eu nu am încercat nicio sencundă să le impun orele de somn sau de masă. Nu dorm la ore fixe și nici nu i-am trezit din trei în trei ore pentru a-i hrăni. Noaptea dorm mai bine de patru ore legate și nu le-am stricat niciodată somnul pentru a-i alăpta. O dată la două zile le facem băiță, undeva pe la ora 19:00. După băiță, dorm buștean. Se mai trezesc undeva pe la ora 00:00. După ce mănâncă bine, adorm la loc, iar următoarea dată se trezesc undeva pe la ora 4:00/5:00.

Seara și inclusiv noaptea, aleg de fiecare dată să-i hranesc cu lapte matern. Asta pentru că noaptea, organismul meu produce melatonină, hormonul somnului. Astfel, îi ajut pe copii să aibă un somn odihnitor. În plus, noaptea, prolactina crește producția laptelui, iar eu sper să produc tot mai mult pe zi ce trece.

Chiar și așa, după o lună de dormit doar pe reprize, oboseala începe să își spună cuvântul. Ajutorul nostru de nădejde în perioada asta este mama. Nu știu ce m-aș fi făcut fără ea. Se întâmplă de multe ori ca după o noapte albă, să dorm liniștită după-amiază, cât timp ea are grijă de copii. De amândoi! Și nu e deloc ușor să reușești să adormi doi nou-născuți care plâng simultan.

Concluzia e că avem doi copii minunați care cresc repede, au sărit deja la scutecele mărimea doi și au renunțat la unele hăinuțe pentru că le-au rămas mici. Azi îi sărbătorim pe ei. Lapte moca și muuuultă iubire. Ar merita și mama un hugo, nu de alta, dar poftesc la el de vreo 9 luni.

Sper că și voi sunteți bine. Am primit multe mesaje de la mămicile care nasc în perioada asta. Dragile mele, sunteți niște eroine. Sunt alături de voi!

Noi ne auzim pe Instagram, acolo sunt cel mai activă. Mă rog, cât pot fi de activă în perioada asta. Și pe Facebook puteți să-mi scrieți, bineînțeles.

Vă îmbrățișez!

Instagram – Raluca Onuc

Facebook – Raluca Onuc

Citește și:

CE MAI FAC GEMENII MEI – 2

CE MAI FAC GEMENII MEI – 1

CINCI ANI|PRIMA ANIVERSARE ÎN PATRU

PRIMA SĂPTĂMÂNĂ ACASĂ

Articole recomandate

1 comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.