Raluca Au trecut șase săptămâni de la operația de cezariană, dar pare să mai dureze mult și bine până să fiu din nou cea de dinainte.
Experiența cezarienei nu a fost una prea plăcută pentru mine. Voi știți deja asta. În momentul în care am rămas însărcinată nu m-am gândit nicio secundă la naștere, cu atât mai puțin la recuperarea după naștere. Am sperat până în ultima clipă că voi putea naște natural. Din păcate, Noah s-a aflat într-o poziție total nefavorabilă și cel mai sigur pentru el a fost să nasc prin cezariană.
Să duc o sarcină gemelară a fost o adevărată provocare pentru mine și o încercare grea pentru corpul meu. Asta pentru că eu sunt minionă, iar burta a fost absolut imensă. Copiii au avut 2700, respectiv 2200 grame. Eu, 1.60 și 50 de kg. Am pus aproape 30 de kilograme în sarcină, ultimele luni fiind extrem de grele. Durerile inghinale au început încă din luna a șaptea. Îmi amintesc și acum cât de greu mă ridicam din pat. Aveam nevoie de câteva secunde ca să mă obișnuiesc cu greutatea și să pot face câțiva pași.
Chiar și așa, am dus sarcina până în săptămâna 37 și cred că o mai duceam dacă nu mă programam la cezariană. Pentru copii probabil era mai bine, dar pentru mine, nu. Nu-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă mai așteptam. Oricum, am avut rupturi de mușchi din cauza burții imense, iar acum fac eforturi mari ca să-mi revin.
Prima săptămână după operație am petrecut-o în spital. Cât timp am stat acolo și încă zece zile după ce m-am întors acasă am luat injecții anticoagulante. Mi le-am făcut singură, în braț, în fiecare seară.
Am purtat de la început o burtieră. Deși nu mai eram însărcinată, burta arăta de parcă aș fi fost în luna a șaptea. Era mare, goală și mult mai dureroasă decât înainte. Mi-am dat seama din prima clipă în care mi-am văzut burta că e drum lung până voi fi din nou vechea Raluca. De fapt, nici nu știu dacă voi mai fi vreodată așa. Surplusul de burtă m-a speriat îngrozitor și încă mă gândesc cu groază că aș putea scăpa de el doar cu ajutorul esteticianului.
Am ieșit din spital după o săptămână, cu 10 kilograme în minus. Cu pași mici, drumul din rezervă până la mașină mi s-a părut o eternitate. Să fac drumuri mai lungi de trei minute, era un calvar, încă.
Săptămâna a doua după cezariană m-am lovit de niște usturimi îngrozitoare. Pur și simplă mă ustura burta. Toată burta! L-am trezit de multe ori pe soțul meu plângând. Suport durerea destul de bine, dar nu și în cazul recuperării după cezariană.
În săptămâna a treia mi-am scos firele și ușor, ușor am început să mă simt mai bine. Deja puteam să urc scările fără dureri și aproape că puteam să mă aplec să ridic ceva de pe jos. Dușul nu mai era un chin și burta începea să scadă.
În prima lună am scăpat de 15 kilograme. Burta arăta de parcă aș fi fost în luna a cincea. Vestea bună era că burtiera veche îmi devenise largă, așa că am cumpărat alta. De data asta am ales o burtieră cu chilot, specială pentru recuperarea după operația de cezariană. Este de la Adinish și o găsiți chiar aici. Puteam deja să mă aplec, ba chiar începusem să fac curățenie în bucătărie.
În săptămâna cinci am ajuns la maternitate cu copiii pentru vaccinul BCG. Acolo m-am întâlnit cu doctorul meu, un adevărat profesionist, de altfel. Glumește pe seama burții mele și îmi spune că e posibil să fi uitat un copil acolo, iar eu îl întreb entuziasmată când mi se va retrage uterul. Eh și ia uite cum Raluca ia șoc. Uterul este retras de mult. Burta mea e mare și tare din cauza mușchilor abdominali. Singura mea șansă să-mi revin e să fac mult sport. 200 de abdomene în fiecare zi, asta a fost recomandarea lui.
După ce m-a asigurat că din punct de vedere medical e în regulă să fac sport, am și trecut la treabă. Mi-am cumpărat o aplicație care îmi spune exact ce să mănânc și ce exerciții să fac, mi-am cumpărat o coardă și am început să fac în fiecare seară cele 200 de abdomene. Mă rog, aproape în fiecare seară.
Acum, la șase săptămâni de la naștere, cântăresc 58 kg, cu 19 kg mai puțin decât în ziua în care am născut. Pot să sar, să alerg, să mă aplec și să-mi țin copiii în brațe fără dureri. Burta încă este mare, dar cred că sunt pe drumul cel bun. Surplusul de piele este acolo, dar pare să înceapă să se absoarbă.
Sunt nerăbdătoare să arăt la fel ca înainte, dar știu că trebuie să am răbdare cu corpul meu. Categoric nu a fost pregătit pentru o sarcină gemelară și totuși s-a descurcat de minune. M-a ajutat să aduc pe lume doi copii voinici. Așa că, a meritat tot sacrificiul.
Instagram – Raluca Onuc
Facebook – Raluca Onuc
Cand ma gandesc ce drum lung am si eu de parcurs,fiind insarcunata tot cu 2 bebelusi,sper sa ajung fericirea sa.i vad bine si sanatosi!😇🌞
Draga mea, va fi bine. Merita toate sacrificiile din lume. Te imbratisez si iti doresc o sarcina usoara! ♥️
Cu ce medic ai nascut ?
Te pup! Am nascut la Maternitatea Oradea cu Florin Szasz! Il recomand cu toata increderea! ♥️
Gemanutele mele au 2 săptămâni. Nascute pe 25 aprilie.
Întrebare : mai dai supliment de lapte praf la copii ? Ale mele au fost învățate cun suplimens din spital , am continuat și acasa, sa fiu sigura ca sunt sătule. Iar acum lactația a scăzut. …Mă chinui cu pompa, poate o stimulez înapoi.
Te pup, draga mea! Le dau supliment de lapte praf, dar ii pun des si la san. In plus, ma pompez o data la 2, 3 ore. E important sa-i tii la san. Saliva lor este un foarte bun stimulent al lactatiei. ❤️
[…] RECUPERAREA DUPĂ CEZARIANĂ […]
Felicitări! Ești o luptătoare!
Îți mai amintești cât timp au durat usturimile după naștere? Eu sunt la a treia cezariana dar e prima data când ma confrunt cu asa ceva și mi par groaznice. Nu știu ce ar ajuta.
Mulțumesc!
Multumesc mult! 🙏 dupa ce mi-a scos firele totul s-a schimbat. Atunci au inceput sa dispara!