Ce mai fac gemenii mei 6

Conexiunea dintre mine și copii e cel mai prețios dar pe care l-am primit până acum. De trei luni am descoperit-o pe Raluca, ca mamă și sunt tare mândră de ea.

Perioada sarcinii a fost una de studiu pentru mine. Am învățat lucruri noi, utile, care îmi sunt de folos astăzi. Totuși, nicio carte nu m-a învățat cum să creez o legătură puternică între mine și copii. Mai presus de tehnicile de alăptat, de felul în care recomandă cărțile Montessori să aranjăm camera copilului sau de modul în care ar trebui să se desfășoare băița, conexiunea dintre mine și copii e mult mai importantă.

Așa că, de când suntem împreună m-am concentrat mai mult pe momentele noastre de afecțiune. Mi-am dorit ca începutul vieții lor să fie liniștit. Să se simtă în siguranță și cel mai important, să se simtă iubiți.

Azi, au deja trei luni. Dimineața când se trezesc și mă văd lângă ei, râd cu gura până la urechi. Ce poate fi mai frumos?

Ce mai fac gemenii mei 6

Îmi amintesc că înainte să nasc, oamenii îmi spuneau mereu să mă rog să am copii cuminți. Uneori chiar ei rosteau pentru mine câte un „Doamne ajută să doarmă noaptea, să nu facă colici, să nu plângă”. Eu le răspundeam mereu la fel. „Eu nu cer copii cuminți. Eu vreau ca ei să fie exact așa cum își doresc.”

Și surprinzător, ei își doresc să fie cuminți. Dorm mai nou și câte 10 ore legate, mănâncă bine, nu plâng și își așteaptă cuminței rândul la sân.

Nu cer lucruri mărețe de la ei. Nici acum și nici când vor crește. Nu-mi doresc copii de nota 10 și nu voi fi niciodată o mamă care va verifica cu reproș carnetul de note. Îmi doresc copii buni. Cred că bunătatea este cheia fericirii și a liniștii sufletești. Așa că, dacă ei vor deveni niște oameni buni știu sigur că e cineva acolo sus care îi va răsplăti.

Ce mai fac gemenii mei 6

La trei luni, copiii mei cântăresc 5,7 kg vs 5,9 kg. Mai nou, și-au descoperit mânuțele și le place la nebunie să le țină în gură de dimineața până seara. Încerc pe cât posibil să nu-i las, însă de când au început să gângurească, am senzația că mă ceartă de-a dreptul atunci când le scot mâna din gură. Îi văd de multe ori uitându-se fix la degetele lor. Au început să mă tragă de păr, iar atunci când le pun ceva în mână, pumnul lor se închide automat. De multe ori îi ridic din pătuț și observ că au tras după ei și păturica. Au o forță incredibilă. Când facem băiță, mă chinui să le deschid pumnul ca să-i spăl. Mi se pare ireal cum un copil atât de mic poate avea o forță atât de mare. Poate, totuși, nu sunt atât de firavi cum credem. Sunt mai puternici decât ne închipuim și au spiritul de supraviețuire foarte bine dezvoltat.

Așadar, primele trei luni au fost ca începutul unei povești de iubire. Cu multă dragoste, cu multe zâmbete, cu multe îmbrățișări și declarații de dragoste. Iubirea asta e atât de diferită față de iubirea pe care am cunoscut-o până acum. E pură, e sinceră și nu are nevoie de jurăminte sau acte doveditoare. Ea pur și simplu există și crește pe zi ce trece tot mai mult.

Cel mai frumos, însă, iubirea asta nu are sfârșit.

Instagram – Raluca Onuc

Facebook – Raluca Onuc