Ce mai fac gemenii mei 10

La opt luni și jumătate fugim prin casă în patru labe, urcam scările, dărâmam tot ce ne iese prin cale și avem, în sfârșit doi dințișori.

Sunt super încântată că am ajuns la „Ce mai fac gemenii mei 10”. Acum, uitându-mă la celelalte articole, nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpul și câte momente unice am trăit până acum.

Da, este epuizant uneori. Dovadă vie e soțul meu care fuge mâncând pământul atunci când îl întreabă cineva dacă mai vrea un copil.

Chiar și așa, nu e nimic mai plăcut decât să luăm mic dejunul în patru, să merg să-i acopăr înainte de culcare sau să mă trezesc cu două mogâldețe peste mine. E cel mai profund sentiment pe care eu l-am trăit până acum și uneori mă întreb dacă ei vor simți vreodată asta sau dacă mă vor iubi și ei măcar un sfert din cât îi iubesc eu. Da, știu că sună caraghios. Marius râde de mine de fiecare dată când îi spun asta. Probabil și voi.

Ce mai fac gemenii mei 10

Eh, hai să vă povestesc despre ei. Noah cântărește 8800 gr, iar Ezra 8000. E tare interesant cum Noah a luat așa avans. La naștere cântărea cu 500 gr mai puțin decât Ezra, iar acum are cu aproape un kg mai mult. Încă nu a învățat să meargă în patru labe. Se târăște pe coate și pe burtică, iar faptul că îl vede pe Ezra avansând foarte repede, comparativ cu el, în enervează de multe ori. La început am fost îngrijorată pentru că nu voiam să se frustreze. Am încercat să-l ajut, dar apoi mi-am dat seama că nu fac altceva decât să-i amplific această nemulțumire. Acum îl las în pace. Observ, uneori, cum îl privește și îl analizează pe Ezra, iar apoi încearcă să-l imite. De câteva zile reușește să se ridice în patru labe, dar cam atât. Mai departe, avansează tot în stilul lui, exact ca în armată.

Ezra, în schimb, este un munte de energie. Ar vrea să stea doar în picioare și se agață de tot ce îi iese prin cale. A urcat scările singur până la etaj, cu tatăl meu în spatele lui, desigur. Se ridică în picioare ținându-se de măsuța de cafea, de canapea, de comoda de la televizor, de sertarele de la bucătorie sau chiar de piciorul meu. Fuge în patru labe prin casă și într-o clipită este la scări. Scările sunt preferatele lui, iar noi toți avem inima cât un purice. Ne grăbim să cumpărăm niște protecții. Este singura variantă care ne poate relaxa puțin.

Vestea cea mare este că Ezra are, în sfârșit, doi dințișori. Este adorabil, iar noi suntem mereu atenți când râde sau când plânge să-i verificăm. Sunt acolo? Au mai ieșit? Da, clar sunt acolo. El este cu mânuțele în gură în permanență, salivează foarte mult și ar roade orice. În schimb, nu este prost dispus, așa cum auzisem că se întâmplă în alte cazuri. Este vesel ca de obicei, singura diferență fiind această salivare intensă și nevoia de a roade. Așteptăm cu nerăbdare să apară și dințișorii lui Noah. Poate, poate reușim și noi să dormim mai mult de patru ore legate.

Ce mai fac gemenii mei 10

În rest, mâncăm extrem de bine. Le place să stea la masă și să mănânce. Singuri, în special. Cred că v-am mai spus că la supică dețin în mare parte controlul linguriței. Ma rog, dețineam. Mai nou, ma lovesc cu mânuțele peste mână și încearcă sa-mi fure lingura. Ce mai contează că supica zboară peste noi toți? Important e ca lingura să ajungă la ei. Deci, da. Autodiversificarea înseamnă mult haos și răbdare, dar și mult entuziasm. Ma topesc când văd cât de mândri sunt de ei când își nimeresc gurița sau mănâncă singuri o banană, cu mâna. Nici vorbă să încerc să mă implic. Sunt multe alimente pe care le mănâncă fără ajutor. Banane, clementine, cartofi, cărniță tăiată fâșii, roșii, ouă (chiar și cele de prepeliță), broccoli și altele.

Dacă sunteți noi pe aici și vreți să aflați mai multe despre autodiversificare, de ce am ales-o și care au fost primele alimente pe care le-am oferit copiilor mei, click aici.

În concluzie, sunt tare mândră de ei. Evoluează de la o zi la alta și mă bucur că pot să-i ajut să se descopere și să descopere lucruri noi. Apropo de asta, l-am surprins de câteva ori pe Ezra făcând grimase. Se încruntă și se strâmbă. Uneori chiar și în oglindă. Eu am ajuns la concluzia că încearcă să ne imite. Ce-i drept, noi ne mai prostim prin casă și ne dăm drept cățeluși, căluți, tigrișori sau mai știu eu ce. Mda, cred, totuși, că puteam să omit aceste detalii. 🤦🏽‍♀️

Aștept cu drag să-mi scrieți. Mai jos aveți link-uri cu trimitere directă către conturile mele de socializare, iar dacă vreți să mă urmăriți și pe Youtube, click aici.

Instagram – Raluca Onuc

Facebook – Raluca Onuc