Copiii au nevoie de respectul nostru

Respectul pentru copiii noștri este extrem de important atunci când ne dorim copii puternici.

E foarte interesant că atunci când vorbim despre respect și despre copii în același timp, de cele mai multe ori ne referim la respectul pe care copiii trebuie să-l ofere părinților. Când eram copil, bunica mea îmi spunea mereu că dacă eu nu am grijă de mine, atunci nimeni nu va avea. Cred că același lucru se întâmplă și cu respectul. Dacă noi nu ne respectăm copiii, ei nu se vor respecta pe ei. Dacă ei nu se vor respecta, nu vor putea respecta nici pe alții.

Stilul de parenting care încă predomină este acela în care părintele este superior copilului

Mai exact, copilul nu are de ales și trebuie să facă totul după cum spun părinții. Să se îmbrace cum vor ei, să asculte ce muzică vor ei, să se culce la ce oră vor ei, să mănânce ce vor ei și cât vor ei și tot așa. Fără drept de apel și fără să mai conteze dacă copilul nu-și dorește asta.

Mai pe românește, nevoile copiilor nu sunt ascultate, ci ei trebuie doar să execute ceea ce spun părinții, pentru că așa trebuie și pentru că nu e cazul să mai pună întrebări. Cred că știți și voi măcar o familie care abordează acest stil de parenting.

Eu, personal, îl consider tare greșit. Cred că aceste ființe mici trebuie respectate exact așa cum ne respectăm noi colegii de muncă, prietenii sau vecinii. Cred că trebuie să le cerem părerea în orice îi privește pe ei. Desigur, uneori părerile și dorințele lor nu vor fi cele mai bine gândite sau mature. Tot noi, părinții, vom lua decizia finală. Însă, cred că ei trebuie implicați cu adevărat în viața de zi cu zi a familiei.

Familia înseamnă noi, toți

Dacă copilul nu își dorește să fie pupat, de ce să-l obligăm. Despre acest aspect am vorbit în articolul „De ce să NU ne pupăm copiii pe gură”. Dacă încă nu l-ai citit, click aici. Dacă copilul își dorește să asculte rock, spre exemplu, nu e cinstit să-i oprim muzica, doar pentru că nouă nu ne place. Dacă copilul nu vrea să-și împartă jucăria cu altcineva, de ce să-l forțăm?

Mai mult decât atât, respectul față de intimitatea copiilor noștri este de cele mai multe ori inexistent. Majoritatea părinților dau buzna în camera copiilor, fără a bate la ușă. Poate pare o prostie, dar este atât de important ca un copil să aibă un spațiu de refugiu. Un loc doar al lui unde să poată sta singur, dacă își dorește. Un loc care îi aparține în totalitate și unde doar cu acordul lui am putea intra. La fel ca și noi, copiii au nevoie de un spațiu care să le ofere siguranță. Un spațiu în care să se liniștească dacă este supărat, să mediteze, să se gândească sau pur și simplu să se joace.

Locul secret al copiilor mei

Ținând cont de acest aspect, le-am făcut copiilor mei un cuibușor, doar al lor. M-am folosit de spațiul de sub scara care duce la etaj și le-am amenajat acolo un loc în care le-am pus jucăriile și pernele dragi. Chiar dacă încă sunt mici, batem la ușă și ne cerem voie să intrăm. Totul pare o glumă acum pentru că ei sunt mici și încă nu înțeleg, dar în viitor aș vrea ca ei să asocieze acel loc cu „locul lor secret”.

Vorbeam putin mai sus despre nevoile copiilor care, din păcate, sunt prea puțin luate în calcul. Copiii mei încă nu vorbesc, dar sincer abia aștept să aflu ce îi macină, ce îi doare și cum aș putea să-i ajut. De foarte multe ori, atunci când un copil este supărat află de la părinții lui că el este mic, că o să-i treacă până se însoară sau că problemele lui nu sunt, de fapt, probleme. Și e adevărat. Problemele lor pentru noi nu sunt probleme. În schimb, pentru ei pot fi unele extrem de serioase. Dacă noi tratăm problemele copiilor noștri ca fiind minore, ei vor ajunge nu doar să nu mai aibă încredere în ceea ce simt, dar să nici nu mai simtă un refugiu cald în brațele părinților.

Atunci când copiii mei plâng, le spun mereu că îi înțeleg că sunt supărați și că sunt lângă ei, orice s-ar întâmpla.

Problemele copiilor nu sunt mici. Cred că e datoria noastră de părinți să le înțelegem cu adevărat, să le tratăm cu seriozitate, să ne respectăm copiii și să respectăm nevoile lor. Chiar dacă, uneori, ei au nevoie de spațiu, de intimitate sau pur și simplu de un umăr pe care să plângă.

Scopul meu? Să fiu mama copiilor mei, dar și prietena lor. Pentru totdeauna!