Gemenii mei la 11 luni

La 11 luni ne pregătim pentru urmatorea erupție dentară, facem câțiva pași singurei și suntem din ce in ce mai vocali.

Eh, acum e perioada în care ne dăm seama cu adevărat de personalitățile copiilor noștri și sincer vă spun că uneori ne ia panica. Sunt hiperactivi, iar mai nou dau cu pumnul în masă, la propriu, atunci când nu le convine ceva. De unde credeam că unul e mai agitat și celălalt mai liniștit, iată că nu e așa. Au personalități extrem de puternice, iar asta asta înseamnă pentru mine o altă provocare.

Asta este, categoric, cea mai frumoasa perioadă de până acum. Asta pentru că simt că ușor, ușor începem să ne înțelegem. Copiii spun mama, tata, cunosc câteva animăluțe și știu că atunci când scot gecile din dulap urmează o plimbare.

Primii pași

În ultimele zile, batem recorduri în fiecare zi. Noah a stat în picioare singur, fără niciun sprijin, mai bine de 10 secunde, iar Ezra a făcut câțiva pași fără ajutor. Ei sunt foarte dornici să învețe să umble, dar eu nu vreau să gărbesc absolut deloc mersul biped, așa că las lucrurile momentan să decurgă de la sine. Chiar și așa, ieri Ezra ne-a surprins pe toți. Stătea în bucătărie, sprijinit cu mâinile de geam și într-o fracțiune de secundă l-am observat cum se desprinde de fereastră si merge singuri aproape doi metri, până când se dezechilibrează și cade. Am rămas toți cu gura căscată. Nu știam sigur dacă sa facem infarct sau sa-l luăm în brațe și să-l felicităm.

Sunt foarte curajoși și este absolut fascinant să le urmărești evoluția de la o zi la alta. Ceea ce e dificil la această perioadă este faptul că își doresc să stea în marea majoritate a timpului în picioare și să umble. Așa că, stau aplecată mai mereu, motiv pentru care ma doare spatele incredibil de tare. În afară de acest aspect, este, categoric, cea mai simpatică perioadă de până acum.

Momente de respiro

Au început să se joace unul cu celălalt, ceea ce îmi oferă mie un moment de respiro. Asta până când încep să se certe pe jucării și toată liniștea mea s-a dus pe apa sâmbetei. Chiar și așa, sunt tare simpatici, iar eu îi las în mare parte să-și rezolve singuri „problemele”. Asta pentru că nu vreau să mă trezesc mai târziu cu reproșuri de genul „lui îi iei întotdeauna apărarea”. Așa că, am ajuns la concluzia că cel mai bine este să-i las să ajungă singuri la o înțelegere și surprinzător este că ei chiar fac asta. Într-un final, unul din ei întotdeauna știe să cedeze și să își ia o altă jucărie până când frățiorul lui se plictisește de obiectul cu pricina.

Deci, casa noastră s-a transformat într-o adevărată scenă de spectacol. Găsesc telul și lingura de lemn prin căsuța lor de jucării, iar girafa prin dulapul din bucătărie. Dar asta este frumusețea acestei perioade. Faptul că ei descoperă în fiecare zi lucruri și locuri noi prin casă. Cred că e foarte important să-i lăsăm să fie mici exploratori, de aceea n-am fost niciodată de acord cu acele țarcuri speciale pentru copii. M-am asigurat că nu e nimic în casa noastră care i-ar putea răni și le-am dat liber să caute și să descopere.

Îmi dau seama că oricât de multe jucării le-aș pune la dispoziție, ei vor fi întotdeauna mult mai atrași de sertarul din bucătărie, dulapul cu haine sau ustensilele de gătit. Așa că, nu mă deranjează să le ofer un tel sau o lingură de lemn, uneori. Ei sunt mult mult mai încântați decât de orice altă jucările le-aș fi oferit. Eu, profit de ocazie și îi explic că acela este un „tel” și cu el gătim. Apoi, îi promit că în scurt timp o să-l las și pe el să pregătească niște clătite cu el.

Somnul la 11 luni

În ceea ce privește somnul, sunt chiar mulțumită de rezultatele noastre. În 80% din cazuri dorm câte opt ore legate pe noapte. În restul de 20% se trezesc des, iar asta se întâmplă din cauza erupției dentare. Noah are deja doi dințișori sus, însă lui Ezra abia ce i-a crăpat gingiuța. Sunt vizibili deranjați, stau mereu cu mânuța în gură și se trezesc noaptea plângând. Dar scăpăm noi și de această erupție care ne dă bătăi de cap și ne revenim la normal.

Mâncarea

La 11 luni mâncăm aproape orice. Încă nu le-am dat carne de porc și nu le-am condimentat deloc mâncarea. Și nici n-am de gând să o fac prea curând. În rest, ei mănâncă orice, oricând, fără mofturi. Asta ma bucură nespus de mult și cred din tot sufletul că se datoreaza faptului că am adoptat autodiversificarea. Nu i-am obligat niciodată să mănânce, i-am lăsat să experimenteze tot ce au avut în farfurie și să decidă singuri dacă li se pare apetisant sau nu. Mâncăm mereu același lucru, deci nu gătesc pentru noi ceva și pentru ei altceva. Ne asigurăm întotdeauna că exista și varianta baby friendly, adică fără sare, piper sau alte nebunii pe care le mâncăm noi, cum ar fi pesto, gorgonzola, maioneză, etc.

Încerc în permanență să am grijă ca ceea ce le ofer copiilor să fie cât mai natural. Am mare noroc cu părinții mei care ne aduc săptămânal pui, ouă și lactate de casă. Eu, în schimb, le mai dau copiilor și ouă de prepliță, iar dacă cumpăr ceva din comerț sunt extrem de atentă la ce scrie pe eticheta produsului. Citesc cu atenție, iar dacă găsesc un produs cu o listă lungă de ingrediente, îl pun înapoi pe raft.

În concluzie, vârsta de 11 luni e absolut superbă. Copiii sunt mult mai receptivi, mult mai activi, iar noi ne bucurăm să descoperim în fiecare zi câte ceva nou despre ei. Suntem bine, creștem foarte repede și nu-mi vine să cred că într-o lună copiii împlinesc un an. WOW! Când a trecut un an?