Unică vs gemelară

În săptămâna 18 de sarcină am început să obosesc fără motiv. Respir greu și să simt nevoia de mai multă odihnă.

În săptămâna 18 de sarcină mi-am sunat doctorul de urgență. I-am povestit despre îngrijorările mele, i-am spus că nu simt absolut deloc mișcările fetale și aș vrea să vin la un control pentru a mă asigura că totul este bine. M-a primit imediat, chiar dacă agenda era plină. Contează extrem de mult să ai încredere în doctorul tău și să știi că poți apela la el, oricând la orice ora. Am ajuns acolo speriată și destul de depresivă, dar imediat ce mi-a pus ecograful pe burtică m-am liniștit.

Bebe e bine. Se mișcă mult, e activ și jucăuș.

Problema nu e la el, problema e la mine. Nu pot să-l simt și încep să cred tot mai mult că asta se datorează diastazei mele. Probabil mușchii mei abdominali sunt prea distantați, iar el are foarte mult loc să se desfășoare. Totuși, sper ca lucrurile să se schimbe în următoarele săptămâni pentru că mi-e dor de acest sentiment unic pe care doar o femeie îl poate înțelege.

Evoluția sarcinii

Așadar, sarcina decurge normal. Copilul meu avea aproape 300 gr în săptămâna 18, deci s-a dezvoltat în parametri normali. Eu, în schimb, m-am simțit destul de obosită săptămâna asta. Am avut niște dureri de cap destul de puternice. Medicamente nu iau, așa că am încercat să mă hidratez cât mai bine și să mănânc echilibrat. Într-un final, am scăpat de ele, dar au venit altele. Oboseala, nevoia de odihnă și surprinzător am avut câteva zile în care eram supărată fără motiv. Nu m-am lovit de astfel de situații la prima sarcină, dar am auzit multe femei care au trecut prin asta. Experiența mea nu a fost una prea serioasă. Pur și simplu nu am avut chef să vorbesc cu nimeni. Mă emoționam din orice, ba chiar m-a apucat într-o seara plânsul la un story aleatoriu din Instagram.

Îmi dau seama că sunt mult mai sensibilă acum. E foarte ciudat. Îmi doresc să am acele momente de „me time”, dar și să fiu cocoloșită de cei din familie. Nicicum nu e bine. Dacă sunt lăsată singură, nu e bine că sunt singură, dacă sunt toți călare pe mine, nu e bine că vreau spațiu. Ei, probabil voi, fetelor, mă înțelegeți.

În ceea ce privește oboseala, e posibil să se datoreze și din cauza programului extrem de aglomerat pe care îl avem cu copiii. Se trezesc devreme tare în ultima vreme și sunt extrem de activi. În timpul zilei, ne jucăm non-stop și uneori gătesc chiar și de două ori până seara. În săptămâna 18, am adormit de multe ori împreună cu copiii, ceea ce nu s-a mai întâmplat încă din primul trimestru de sarcină. Pur și simplu mă simțeam epuizată după o plimbare scurtă cu căruciorul. Într-o zi, îmi amintesc că am făcut vreo trei popasuri până să ajungem din nou acasă. Simțeam pur și simplu că nu mai pot să respir și nu mai pot împinge căruciorul. Așa că, opream destul de des să trag o gură de aer.

Corpul meu e într-o continuă transformare acum. Am ajuns la 53,5 kg, seara am chiar și 54. Surprinzător! Nu mănânc mai mult. Chiar vă spuneam că în vacanța noastră în Dubai am făcut uneori foamea. Pentru cele care sunteți noi aici, am pornit în această sarcină cu 50 kg și mi-am propus să nu ma mai transform în „gorilla”. Am trecut o dată prin șocul de a nu mă mai recunoaște în oglindă și nu mi-a plăcut. Acum mănânc normal, echilibrat, zic eu. Totuși, pare că eu sunt făcută să devin pufoasă în sarcină. Nu am ce face, decât să mă accept și să mă iubesc așa cum sunt.

În săptămâna 18 de sarcină gemelară lucrurile începeau să devină complicate pentru mine. E foarte interesant să recitesc acum propriul jurnal de sarcină gemelară. Îmi amintesc cât eram de fericită și cât de puțin contau toate greutățile prin care treceam. Am spus întotdeauna că prima mea sarcină a fost una ușoară, dar acum, recitind toate articolele, îmi dau seama că n-a fost așa.

Dacă pe atunci nu mai puteam să dorm pe spate sau îmi legam cu greu șireturile, acum totul e diferit. Dorm în orice poziție, mai puțin pe burtică. Ce-i drept, mă confrunt și de data asta cu dureri de spate, dar e foarte posibil să trebuiască să schimb salteaua din dormitor.

Înainte să închei, aș vrea să vă reamintesc că mă găsiți pe Instagram și puteți să-mi scrieți oricând, la orice oră. Eu încerc să vă răspund tuturor și cred că reușesc în mare măsură. Aștept cu drag mesajele voastre.❤️

Instagram: Raluca Onuc