Unică vs Gemelară - săptămâna 20 de sarcină

L-am simțit, în sfârșit. Copilul meu mă aude, mă simte și îmi răspunde atunci când îi vorbesc. Asta am simțit în săptămâna 20 de sarcină.

Cel mai așteptat moment a sosit. Temerile mele în privința sarcinii au dispărut. Deși târziu, abia acum pot spune cu adevărat că am simțit mișcările fetale. Mi-am făcut o grămadă de scenarii, care mai de care mai pesimiste. Despre unele am vorbit aici cu voi, altele le-am păstrat doar pentru mine.

Sarcina vine cu un amalgam de sentimente, dar de departe cel mai frumos moment este acela în care îți mângâi burtica și cineva acolo îți răspunde. Mi-am dat seama că unul dintre motivele pentru care nu-l simt atât de des e faptul că în timpul zilei sunt acaparată total de copii și de activitățile noastre împreună. Seara, însă, când ajung în dormitor și e liniște, încep să-i vorbesc. De fapt, cred că atunci încep, mai degrabă, să-l ascult. E acolo, poate așteaptă de mult să-i spun ceva, să-i cânt ceva doar lui sau poate se bucură de cântecelele pe care le cânt fraților lui, de dimineața până seara.

E tare ciudat, dar uneori simt că îmi aparține doar mie. E în burtica mea, doar eu îl simt, doar eu îi vorbesc, doar eu îi cânt. După ce va ajunge acasă va trebui să-l împart și cu ceilalți membri ai familiei. Ah, ce sentiment ciudat. La fel mi se întâmplă de multe ori cu Ezra și Noah. Ador zilele lucrătoare din timpul săptămânii. Suntem în mare parte doar noi, pe când în weekend „îi împart” de dimineața până seara. Sună egoist, știu, dar asta simt. Cred că ăsta este și motivul pentru care nu îmi doresc o bonă. Cei din familie îmi sugerează de multe ori să caut pe cineva care să mă ajute. Mai ales acum când burtica e tot mai mare și mi-e tot mai greu să-i car în brațe. Eu refuz vehement. Cred că ne descurcăm de minune împreună, iar când va veni bebe 3 va începe cea mai captivantă aventură din viața mea.

Bebe

La ecografie n-am mai fost în ultima perioadă. Urmează să merg peste câteva săptămâni, dar știu că bebe este bine. Mișcă, este activ și reacționează la mângâierile mele. Am început să mă gândesc la nume, poate săriți și voi în ajutorul meu cu câteva sugestii. Îmi doresc, categoric, un nume biblic. Cei care mă urmăriți de ceva vreme știți că ăsta a fost unul dintre criteriile de bază în alegerea numelor copiilor mei. Apoi, vreau să aibă o semnificație specială. Nu știu dacă asta va conta pentru ei sau dacă va avea un impact asupra vieților lor. Totuși, o vad ca o binecuvântare din partea mea, de aceea contează.

Spre exemplu, Ezra înseamnă „ajutor”, iar Noah înseamnă „pace”. Nimic nu e întâmplător, iar eu sper ca ei să ofere și celorlalți din binecuvântarea pe care au primit-o ei.

Evoluția sarcinii

În ceea ce privește greutatea, am pus aproximativ 4,5 kg până acum. Depinde foarte mult de ora și perioada în care mă pun pe cântar. Spre exemplu, într-o dimineață m-am pus pe cântar la scurt timp după ce m-am trezit și cântăream 54,5 kg. După ce am mâncat și am băut un pahar mare cu apă aveam 56,4. Ori nu merge cântarul meu, ori diferența e atât de mare de la o oră la asta. Oricum, ideea e să ne cântărim dimineața, înainte de masă și mereu la aceeași oră.

Eh și acum vă povestesc despre un simptom al sarcinii pe care nu l-am mai întâlnit până acum. Se numește disgeuzia de sarcină. Mai exact, am aproape în permanență un gust metalic în gură. E foarte ciudat și deranjant. La început am crezut că s-a stricat uleiul de măsline, apoi mi-am dat seama că acel gust mă urmărește peste tot. Atât în mâncărurile pe care le pregătesc eu, cât și în cele pe care le pregătește mama sau le comandăm de la restaurant. L-am descris ca un gust de „rugină”. E tare neplăcut, dar ulterior am citit despre asta și am aflat că se numește disgeuzie de sarcină.

Schimbările hormonale și nivelul crescut de estrogen sunt cele două ingrediente care provoacă aceste sensibilități. Ele sunt vinovate și pentru mirosul extrem de dezvoltat în cazul femeilor însărcinate. Pe mine nu mă deranjează mirosurile, în general, dar simt un miros neplăcut, ca de rugină, uneori. De când am copii și îi țin foarte mult în brațe nu mai folosesc atât de des parfumuri. Să îmi provoace greață un miros puternic, n-am simțit încă. Gustul, în schimb, e tare schimbat și e chiar frustrant să nu-ți mai placă mâncarea preferată.