Unică vs Gemelară - Săptămâna 22 de sarcină

Din săptămâna 22 am început să simt un disconfort foarte puternic atunci când îi țin pe copii în brațe. Asta mă îngrijorează destul de tare.

De data asta îmi doresc să nasc natural. Experiența nașterii gemelare a fost una traumatizantă pentru mine. Pe lângă faptul că recuperarea a fost lungă și grea, de departe cel mai îngrozitor lucru a fost că nu mi-am văzut copiii 30 de ore după operație.

Voi știți deja că această sarcină a fost o adevărată surpriză pentru noi toți. Nimeni nu se aștepta ca la 11 luni de la nașterea gemenilor mei, să rămân din nou însărcinată. Bineînțeles că din punct de vedere medical, sunt canditata perfectă pentru încă o cezariană. N-au trecut cei doi ani de la operație, iar teoria spune că există risc de rupere de uter. Drept dovadă, doctorul cu care am născut m-a avertizat de la prima întâlnire că tot cezariana mă așteaptă.

Ei bine, eu refuz categoric această idee. Nu mai vreau nici în ruptul capului să mai trec încă o dată prin acea experiență. Am mare încredere în copilul meu și bineînțeles în organismul meu. În schimb, simt și știu că dacă îmi doresc cu adevărat asta, trebuie să încep să iau măsuri.

În ultima săptămână am simțit un disconfort tare puternic în zona inghinală. A început prin săptămâna 21, iar de atunci îl simt tot mai des și tot mai puternic. După ce îi țin pe copii în brațe, chiar și preț de câteva minute, încep să-l simt pe bebe extrem de jos. De multe ori am senzația că urmează să iasă în curând. Nu o să iasă încă, desigur. Îi explic în fiecare zi cât de important este să rămână acolo la căldurică, până la finalul lunii octombrie. Totuși, mă îngrijorează puțin situația. Mi se pare imposibil să nu-i mai port pe copii în brațe. Totodată, mă sperie nevoia de a merge la toaletă de zece ori pe oră.

Nașterea vaginală după cezariană (NVDC) este un subiect tare controversat. Uneori, am senzația că a devenit un adevărat conflict între mame și spitalele sau doctorii cu care nasc. Am citit o mulțime de mărturisiri de la alte femei care au născut natural după cezarină, iar lucrurile au decurs normal. Se vorbește încontinuu despre acest risc de rupere de uter, dar procentual vorbind, riscul e de sub 5%.

În fine, eu am decis să-mi asum acest risc. Asta pentru că nu-mi doresc nimic mai mult decât o naștere naturală, total nemedicalizată. Exact așa cum suntem noi create să naștem.

Evoluția sarcinii

În afară de acest disconfort care mă trimite la toaletă din cinci în cinci minute, lucrurile merg bine. „Bine” însemnând normal. În sarcina gemelară am avut parte de o mulțime de situțiații neplăcute, dar toate erau normale și răspândite în cazul femeilor însărcinate. Gingivita de sarcină, sindromul de tunel carpian, durerile de spate, durerile inghinale, etc. Au fost multe, dar le-am privit ca fiind absolut normale.

Deci, există și de data asta situații care nu îmi plac, neapărat. Spre exemplu, în urmă cu aproximativ o lună mi-a apărut o iritație mică pe față. Am încercat să o rezolv cu diverse creme, însă n-am reușit. Acum știu că este pe bază hormonală, însă problema e că a început să se extindă pe trei zone de pe față. Uneori îmi provoacă mâncărimi, ceea ce nu este prea plăcut. În orice caz, fac tot posibilul să îmi păstrez fața curată și hidratată. Mă machiez extrem de rar și îmi dau toată silința să respect ritualul de îngrijire din timpul zilei. În măsura în care îmi dau voie copiii, desigur. 😂

Nici kilogramele în plus nu mă bucură prea tare. Încep să devin tot mai pufoasă și parcă îmi amintesc de vechea Raluca de care, sincer, nu îmi e prea dor. Până în săptămâna 22 am pus aproximativ 6 kg. Burtica este foarte vizibilă, dar asta cred că se datorează și faptului că sunt eu mică și destul de îngustă în șolduri. Și burtica se vede imediat, dar și kilogramele.

Important este că bebe s-a dezvoltat normal. Este activ, crește și răspunde la mângâierile noastre. Sunt absolut nerăbdătoare să-l cunosc și mă întreb în fiecare zi cu cine va semăna.

Dacă aveți întrebări sau pur și simplu vreți să stăm în povești, mă găsiți pe Instagram. Vă aștept acolo cu mare mare drag.

Dacă încă nu ne-am împrietenit virtual, click aici.