Unică vs Gemelară – Săptămâna 24 de sarcină

Sunt foarte puține haine care încă mă mai încap, așa că din săptămâna 24 presimt că voi sta până la finalul sarcinii în rochițe. Kilogramele astea, bată-le vina.

Perioada sarcinii e o perioadă extrem de frumoasă și întotdeauna am spus că trebuie să profităm la maximum de fiecare etapă din ea. Când eram însărcinată cu gemenii, oamenii obișnuiau să mă compătimească. Eu, în schimb, gândeam total diferit de ei. Să ai doi bebeluși în burtică e un dar divin cu care sunt sigură că nu mă voi mai întâlni în viața asta. De aceea am privit totul cu foarte mare recunoștință.

Principiul l-am păstrat și de data asta. Sunt însărcinată acum, nu știu dacă voi mai fi vreodată. Poate da, poate nu. Dar dacă nu, atunci vreau să am o amintire frumoasă din această perioadă. Îmi place să fiu însărcinată și iau fiecare transformare din corpul meu ca atare. Totuși, e ceva care nu-mi place. Nu-mi place că mă îngraș. De ce nu pot, pur și simplu, să port un copil în pântece fără să pun alte kilograme în plus? Ah, sunt atât de multe femei în lumea asta care au norocul să fie înzestrate de la mama natură cu o astfel de constituție. Picioarele rămân la fel de ferme și subțiri. Brațele nu se transformă, fața nici atât. La o lună de la naștere arată de parcă acum ar participa la un casting pentru Victoria’s Secret.

This is a secret! Shhh!

O să vă spun ceva acum ce nu cred că am spus-o vreodată cu voce tare. În perioada mea de glorie, când eram slabă și mă simțeam bine în corpul meu, „invidiam” alte femei pentru picioarele lor lungi. Mă rog, e mult spus „invidiam”, dar le analizam și aveam o ușoară frustrare că sunt mică de înălțime. După ce am născut, însă, toată atenția mea a zburat către abdomenele femeilor. Eh, dar să nu vă imaginați că visam la pătrățele. Nu. Visam la o piele normală, la colacei de grăsime care pot dispărea cu dietă și sport. Visam la o burtă fără piele în exces și fără o diastază de câteva degete.

De când eram copil m-am imaginat mireasă, soție și mamă. Am fost întotdeauna o familistă convinsă și nu am avut niciodată relații pasagere. Să am o familie fericită cu mulți copii, asta a fost întotdeauna viziunea mea asupra propriului viitor. Mă uit acum la copiii mei și simt că ei sunt cea mai mare realizare din viața mea. Apoi mă uit în oglindă, dar nu-mi mai place ce văd.

Nu m-am simțit niciodată vreo frumusețe rară, nici n-am excelat cu încrederea în sine. În schimb, m-am simțit bine în corpul meu. A fost singurul care îmi plăcea cu adevărat, care mă făcea să mă simt eu. Acum nu-l mai am și mă întrebam de multe ori, oare Dumnezeu m-a pus la încercare? Oare a vrut să vadă dacă sunt dispusă să renunț la singurul lucru care îmi place la mine?

Evoluția sarcinii

Ce voiam să vă spun prin asta este că sarcina, pe lângă toate bucuriile pe care ni le aduce, ne aduce uneori și această cumpănă. Ne trezim peste noapte cu sâni lăsați, cu șolduri late, cu celulită, vergeturi și poate câte o diastază. Am auzit des despre ele înainte să fiu însărcinată, însă n-am auzit și cum sunt ele primite, emoțional vorbind. Discutăm mereu despre creme și loțiuni, ce să folosim în sarcină pentru a ne feri de vergeturi, dar nu și cum să ne ferim de o stimă de sine scăzută în cazul în care nu reușim să controlăm toate transformările prin care trece corpul nostru.

Partea emoțională e la fel de importantă, iar ea are de suferit destul de mult în timpul sarcinii. Suntem mai sensibile, mai emotive și avem tendința de a ne compara mereu cu alte femei însărcinate. Suntem critice și refuzăm să spunem toate lucrurile cu voce tare. Nu știu de ce vorbesc la plural. De fapt, asta sunt eu. Nu am scris toate lucrurile astea ca să închei cu o rezolvare. Nu am o rezolvare, nu am o concluzie care să schimbe ceva. Vreau doar să știți că dacă simțiti și voi același lucru, nu sunteți singure. ❤️

Evoluția sarcinii, pe bune

Să vă spun și de sarcină acum, nu? Burtica crește de la o zi la alta și am observat în ultimele zile că începe să mă incomodeze atunci când urc scările. Mi-am amintit că exact asta am pățit și în sarcina gemelară, dar undeva după săptămâna 32. Deci, îmi fac griji, desigur. Mă sperie gândul că pun presiune pe burtă și asta ar afecta sarcina. Am avut în săptămâna 24 un episod de-a dreptul îngrijorător. Am fost la un pas să-mi sun doctorul să-i spun că am o urgență.

După vreo 30 de minute în care m-am super agitat cu copiii, am ieșit să ne relaxăm la o plimbare. Am făcut câțiva pași, după care m-am oprit brusc. Nu mai puteam să umblu. Am simțit o înțepătură atât de puternică sub burtă încât am crezut că s-a întâmplat vreo nenorocire. Apoi a urmat încă una și încă una, până când am simțit că trebuie să mă așez. Copiii mă priveau uimiți, eu eram panicată și nu știam ce mi se întâmplă și uite așa au fost câteva minute de agonie care nu mă faceau decât să mă imaginez pe secția de naștere prematură.

Mi-am sunat mama care a venit imediat cu mașina în întâmpinarea noastră, iar după vreo 40 de minute în care am stat întinsă pe canapea, am simțit că încep să-mi revin. Nu mi-am sunat doctorul, am știut că tot ce s-a întâmplat a fost pentru că am exagerat cu graba și căratul copiilor în brațe.

Așa că, simt că se îngroașă gluma. Evit tot mai mult să-i car pe copii în brațe, iar o dată pe oră mă opresc din tot ce fac și stau câteva minute întinsă în pat.

Bebe

Bebe este bine, sper. Mai e puțin până la următoarea ecografie, iar eu abia aștept să-l văd. Este foarte activ, iar conform teoriei, în săptămâna 24 începe să îi crească părul. Deci, dacă ar fi să ne luăm după vorbele din bătrâni poate că mă așteaptă o perioadă de arsuri la stomac.

Am început să sortez câteva hăinuțe pentru el și să caut un loc în casă în care să i le așez. Noi n-am fost pregătiți pentru încă un copil. Deci, el nu va avea camera lui, chiar de la început. Cel mai probabil va dormi cu noi în dormitor, iar după ce va împlini un an, Ezra a spus că îi oferă patul lui. Nu vă speriați, nu îl scoatem pe Ezra din casă, doar că cineva trebuie să se mute la etaj. 😂 Vom face un pat etajat în care numai Ezra va putea dormi. De ce? Pentru că Noah are un somn extrem de agitat, se mișcă încontinuu și face naveta din patul lui în patul lui Ezra de foarte multe ori pe noapte. Așa că, să-l punem pe Noah la etaj, n-ar fi o idee strălucită.

Am vorbit cam mult azi, nu? Sper că nu v-am plictisit. Aștept cu drag să-mi scrieți. Mă găsiti pe Instagram, desigur.

Citește și:

UNICĂ VS GEMELARĂ – SĂPTĂMÂNA 23 DE SARCINĂ

UNICĂ VS GEMELARĂ – SĂPTĂMÂNA 22 DE SARCINĂ

UNICĂ VS GEMELARĂ – SĂPTĂMÂNA 21 DE SARCINĂ

UNICĂ VS GEMELARĂ – SĂPTĂMÂNA 20 DE SARCINĂ

UNICĂ VS GEMELARĂ – SĂPTĂMÂNA 19 DE SARCINĂ