Unică vs Gemelară - Săptămâna 27 de sarcină

Săptămâna 27 a fost săptămâna în care am plecat în vacanță. O săptămâna plină de aventuri atât pentru mine cât și pentru Isaac.

Să plec în vacanță însărcinată în 27 de săptămâni cu doi copii de 1 an și patru luni a fost o adevărată aventură pentru noi. Am decis să plecăm în Grecia, cu mașina, iar drumul până acolo a fost mai mult decât obositor. Asta pentru că am ales să mergem pe zi și n-a fost deloc o idee strălucită. Eh, dar din greșeli învățăm.

Pe drum, copiii au fost extrem de agitați, iar când spun copiii mă refer la toți trei. Isaac s-a mișcat încontinuu, ba chiar am avut senzația că n-a dormit nici el deloc până când am ajuns la prima destinație. Bineînțeles că asta mi-a provocat niște contracții destul de incomode, am avut niște stări puternice de amețeală și chiar greață uneori. Am mâncat destul de puțin, dar asta n-aș spune neapărat că a fost o problemă pentru că am recuperat, categoric, în săptămâna petrecută la mare.

Într-una din zile am intrat într-o super panică. Am conștientizat că nu-l mai simțisem în burtică deloc de multe ore și m-am speriat. Nu știu de ce sunt, uneori, atât de panicată în această sarcină. Poate pentru că a venit așa pe neașteptate și mi-e teamă de situații neprevăzute. Ideea e că vreo două zile am stat aproape non-stop concentrată pe burtică să mă asigur că mișcă și este ok. Apoi am ajuns la concluzia că l-a obosit și pe el drumul cam tare și a avut nevoie de un repaus mai lung.

Evoluția sarcinii

În săptămâna 27 aveam aproximativ 60 kg, adică cu 10 kg mai mult decât aveam înainte să fiu însărcinată. Nu mă întrebați cum ajuns la greutatea asta că habar n-am. Am avut senzația o bună perioadă că cineva face glume proaste cu mine și îmi dereglează cântarul, așa că am cumpărat altul. Surpriză! Cântarul cel nou îmi arăta aceeași greutate. Apoi mi-am instalat o aplicație în telefon cu care să contorizez totalul de calorii pe care îl consum într-o zi. Surprinzător, aplicația spunea că mănânc mai puțin decât ar fi normal. Concluzia? Nu există, dar presupun că asta se datorează și faptului că beau destul de puțină apă, în ultima vreme.

Înainte să plec în vacanță, Isaac avea 998gr, o greutate medie pentru vârsta lui. Era poziționat cu capul în jos și sper din suflet să rămână așa până la naștere. Îmi doresc nespus de mult să nasc natural, așa că am început să caut clinici în Oradea care sunt susținătoare ale NVDC. Într-un final, am ales Euclid și cred că am luat o decizie foarte bună.

Unul dintre motivele pentru care refuz categoric ideea de cezariană acum este faptul că la prima naștere am fost despărțită de copiii mei 30 de ore. Am simțit de parcă i-aș fi abandonat. Cineva i-a scos din burtica mea, i-a dus într-un loc absolut necunoscut, iar eu, mama lor, pur și simplu nu aveam cum să merg la ei. Asta se întâmpla pentru că eu mă simțeam foarte rău. La un moment dat îmi amintesc că am leșinat din cauza durerii. Copiii erau pe secția de prematuri sub atenta supraveghere a medicilor. Și uite așa au trecut 30 de ore până să ne întâlnim.

La Euclid, însă, copiii stau întotdeauna cu mama în cameră. Nu există un spațiu dedicat în care ei pot rămâne doar în grija doctorilor. Deci, din clipa în care se naște și până la externare, copilul stă în permanență cu mama.

Desigur, maternitatea este cel mai sigur loc în care putem să naștem. În marea majoritate a cazurilor, clinicile private transferă copiii la maternitate în situații de risc major. Acesta e motivul pentru care la prima sarcină am ales maternitatea. De data asta, însă, neavând o sarcină cu risc, am decis să merg pe varianta de clinică privată.

Până în prezent, sarcina decurge absolut normal. Bebe se dezvoltă extrem de bine, iar eu sunt încrezătoare că voi avea, în sfârșit, o experiență unică a nașterii. Am pus în discuție cu doctorul meu inclusiv nașterea în apă, dar până la momentul potrivit, vreau să las lucrurile să decurgă normal, fără să-mi fac alte planuri.