Unică vs Gemelară - Săptămâna 29 de sarcină

Săptămâna 29 a fost una de relaxare totală. Am intrat în carantină imediat după întoarcerea din vacanță și a fost excelent.

Poate o să vi se pară ciudat, dar mie îmi place nespus de mult să stau acasă. Ne-am creat un ritual de care sunt, cu adevărat, dependentă. Ador să le pregătesc mic dejunul copiilor, să dansăm pe melodiile lor preferate sau pur și simplu să ne giugiulim înainte de culcare. Îmi imaginez mereu cum va fi când va veni Isaac, iar asta mă face să zâmbesc de fiecare dată.

Mă regăsesc total în rolul de mamă. Să-mi petrec tot timpul cu copiii mă face să mă simt cu adevărat împlinită și n-am simțit niciodată un regret că nu mai am timp de mine sau de ieșit în oraș până dimineața. Îmi place viața mea de acum și îmi place de mine. Sună ciudat? Nu știu cum sună, dar ăsta e adevărul. Sunt mândră că pot să-mi cresc copiii cu blândețe, cu multă dragoste și multă răbdare. Pentru fiecare zi în care mă trezesc la 06:30 și îmi dau toată silința să crească într-un mediu curat și să mănânce cât mai sănătos, copiii mă răsplătesc. Se trezesc în toiul nopții, ies din camera lor, întră in dormitorul nostru și se cuibăresc lângă noi. Dormim îmbrățișați și ne pupăm când ne trezim. Ce poate fi mai frumos?

Evoluția sarcinii

Să vorbim și despre sarcină acum, nu? Din săptămâna 29, am început să fiu dependetă de o pernă pe care o pun mereu între picioare atunci când dorm. Am și pernă pentru gravide, dar e mult prea mare și sigur n-am mai încăpea toți patru în pat dacă o voi folosi. Așa că, mă rezum la o pernă normală care îmi face cu adevărat viața mai ușoară.

Mă dor oasele inghinale destul de tare acum. Începe să fie tot mai dificil să mă învârt în pat și se întâmplă de multe ori să mă trezesc în mijlocul nopții când îmi schimb poziția.

În săptămâna 29 am avut și un episod de vărsături. Nu mă întrebați de ce. M-am trezit într-o dimineață cu o greață super puternică. Am luat mic dejunul, am ieșit cu copiii la o plimbare prin cartier și pur și simplu mi-a venit să vomit. Ca norocul că locuim într-un cartier cu multe străzi goale și neasfaltate pentru că n-am reușit nicicum să mă abțin și am vărsat pe marginea drumului, chiar în văzul copiilor. Pe Noah îl apucase râsul, iar Ezra se uita absolut șocat. Le-am explicat, bineînțeles, că asta se întâmplă foarte des când ai un bebe în burtică, asta ca să nu rămână copiii cu vreo panică că mama a pățit ceva.