Unică vs Gemelară

Totul s-a schimbat din săptămâna 30. Durerile inghinale sunt mult mai intense decât au fost până acum, au început durerile de spate și o senzație de epuizare constantă.

Săptămâna 30 a devenit punctul meu de reper. De aici a început greul, cu adevărat. Știți vorba aia, totul s-a schimbat „peste noapte”? Ei bine, la mine se potrivește perfect. Exact „peste noapte” am început să simt totul la o intensitate mult mai puternică decât eram obișnuită.

M-am trezit în toiul unei nopți pur și simplu din cauza durerii. Abia mă mișcam în pat, iar când m-am ridicat să merg la toaletă aproape că mă simțeam însărcinată, din nou, cu gemeni. Oasele inghinale mă dureau extrem de tare, iar episodul despre care vă vorbesc a fost doar începutul.

Durerile inghinale din timpul sarcinii sunt absolut normale. La unele femei sunt mai puternice, la altele mai puțin. Mai sunt și câteva norocoase care scapă ca prin urechile acului de acest disconfort și tare regret că nu mă număr printre ele. Ce se întâmplă de fapt în corpul nostru? Bebelușul crește și are nevoie de mai mult spațiu. Așadar, bazinul și oasele inghinale se lărgesc ca să-i facă loc. Asta provoacă, evident, durere. Teoria mi se pare extraordinară. Îmi apreciez enorm corpul pentru ceea ce știe să facă. Faptul că trece prin atât de multe schimbări, unele placute, altele mai putin plăcute, doar spre binele copilului meu, mă fascinează.

Tot în săptămâna 30 au început durerile de spate. La început simțeam un disconfort în partea de sus, mai exact la umeri și gât, după care au început să coboare. Am făcut masaj de relaxare o dată pe săptămână până prin săptămâna 23, după care am renunțat pentru că nu mai reușeam să stau comod pe masa de masaj. Acum regret, probabil trebuia să continui.

Comparativ cu sarcina gemelară, de data asta nu mai am ocazia să stau la pat și să mă odihnesc. Pe când eram însărcinată cu Ezra și Noah uram pur și simplu faptul că trebuie să stau întinsă în 99% din timp. Mă ridicam din pat doar să mănânc și să merg la toaletă, asta din cauza colului scurtat care m-ar fi putut duce spre o naștere mult prea prematură. Acum, însă, n-am probleme cu colul. Este lung și sigur, dar Doamne ce aș mai sta la pat măcar vreo două zile. Lucrurile sunt foarte diferite. Sunt recunoscătoare, totuși, că pot încă să fac curățenie și să mă ocup de copii. În schimb, tot acest dute-vino din timpul zilei începe să aibă si repercusiuni. E foarte greu să-i mai țin pe copii în brațe și o fac destul de rar în ultima vreme. Curățenia durează de două ori mai mult acum, iar trezirile nocturne pentru copii sunt din ce în ce mai epuizante.

Bebe

Există și o parte bună în toată povestea asta. Isaac este bine, se dezvoltă normal și nu avem nicio problemă apărută până acum. Avand în vedere că eu am RH-ul negativ, de data asta îmi fac analiza de anticorpi anti-RH constant. Din fericire, ei sunt absenti. Surprinzător este faptul că au fost prezenți tocmai la prima sarcină, ceea ce nu se întâmplă în mod obișnuit.

Ezra este în continuare extrem de atașat de burtica mea, iar eu îmi imaginez în fiecare zi cum vor reacționa atunci când îl voi aduce pe frățiorul lor acasă. Noah, mai posesiv fiind, este destul de reticent atunci când îi arăt burtica, dar chiar și el mai vine uneori să pună degetul pe ea spunând „bebe”.

Dacă vrei să vezi cum a decurs săptămâna 30 din sarcina mea gemelară, click aici.