Săptămâna 39 de sarcină

Săptămâna 39 a fost, categoric, cea mai grea de până acum. M-am trezit brusc cu niște dureri puternice în burtă, exact ca cele de menstruație.

N-am crezut nicio secundă că voi ajunge la 40 de săptămâni, dar iată că s-a întâmplat. A trecut săptămâna 39, așa că vă pot povesti și cum a decurs ea. Prin săptămâna 37 am început să discut cu dr-ul meu tot mai des despre naștere. Pe atunci m-a atenționat, cumva, că aceasta este prima mea sarcină, având în vedere că voi naște natural, după o cezariană programată. Eh, și la prima naștere naturala, de regulă bebelușul nu se grăbește să iasă. Avea dreptate! Prietena mea a născut primul copil natural la 41 de săptămâni și 3 zile. Majoritatea mămicilor care au născut natural și pe care le cunosc, au ajuns la prima sarcină să depășească termenul.

Dar eu am tot sperat că al meu Isaac va veni mai repede, măcar cu câteva zile. Asta pentru că am avut o sarcină foarte activă. I-am cărat pe copii în brațe de la bun început, am făcut curățenie non-stop, mâncare și de două ori pe zi, plimbări lungi cu copiii. Nu mai zic că prin săptămâna 38 mă cățăram prin tobogane după băieți sau fugeam după ei prin parcuri. Eh, dar cu toate astea, Isaac n-a vrut să vină înainte de termen.

Evoluția sarcinii

Totuși, sunt extrem de fericită și recunoscătoare că am ajuns cu această sarcină la termen, fără peripeții și fără evenimente neplăcute. Corpul meu mi-a demonstrat încă o dată că este puternic.

Și acum să vă spun pe scurt cum a decurs săptămâna 39. Am început să simt niște dureri puternice în burtă, exact ca cele de la menstruație. Durerile inghinale s-au accentuat peste noapte și o durere puternică a apărut în zona osului pubian. Nu am eliminat încă dopul gelatinos, dar asta se poate întâmpla chiar și la începutul travaliului, deci nu este o regulă. Oricum, este clar că nașterea se apropie.

În toată săptămâna 39 am avut stări de greață. Acum, n-aș ști să vă spun dacă acesta ar fi un simtpom care prevestește travaliul sau e doar o reacție la emoțiile mele care, apropo, sunt tare mari.

În rest, situația e aceeași. Mă simt ca o bombă cu ceas, iar așteptarea asta mă omoară. Urmează să am vizita de 40 de săptămâni cu dr-ul meu ca să vedem ce are de gând mogâldeața. Mi-e și teamă să mai întreb câte kg are, având în vedere că la ultima vizită avea 3800 gr. Să speram, totuși, că marja de eroare există cu adevărat și bebe cântărește mai puțin decât spune ecograful.

Vă țin la curent, dragilor. V-am promis că voi încerca să împart cu voi această experiență, în măsura în care voi putea și voi fi în stare. Așa că, mă găsiți pe Instagram. Acesta este, cel mai probabil, ultimul articol pe care îl scriu însărcinată.

Instagram – Raluca Onuc