Săptămâna 40 de sarcină – Nașterea

Săptămâna 40 de sarcină – Nașterea

Am născut natural, fix în săptămâna 40 de sarcină, exact așa cum am visat, la 1 an și 7 luni de la operația de cezariană.

Această naștere m-a vindecat! În urmă cu un an și șapte luni scriam un articol despre nașterea gemenilor mei. Mă aflam în spital și abia reușeam să tastez din cauza lacrimilor. Plângeam în hohote. Treceam prin niște dureri cumplite care îmi tăiau la propriu răsuflarea. Am stat o săptămână în spital și a fost cea mai grea săptămână din viața mea. Mi-am văzut copiii la 30 de ore după ce am născut. M-am simțit total demoralizată de toți cei care mă înconjurau. Am fost trasă sfidător de sâni pentru a mi se demonstra că nu am suficient lapte ca să-mi alăptez copiii. Mi s-a impus să mă dezinfectez pe mâini înainte să-mi țin PROPRII copii în brațe. Mi s-a înterzis să-mi folosesc telefonul cât timp stau cu PROPRIII mei copii, pe motiv că ar fi murdar sau plin de bacterii. Mi s-a cerut „să demonstrez că sunt capabilă să am grijă de ei, că sunt capabilă să-i hrănesc.” Mai pe românește, ajunsesem aproape să-mi cer voie să-mi iau în brațe copiii, născuți de câteva zile. Am trăit toate astea singură, într-o maternitate de stat. Fără soț, fără mamă, fără tată. Doar eu și copiii MEI.

Azi, scriu acest articol zâmbind. Am născut natural, la un an și șapte luni de la cezariană. Fără epidurală, fără complicații. Am născut un copil perfect sănătos, pe care l-am ținut în brațe conștientă la câteva secunde după ce l-am născut. Am avut ceva prețios, ce la prima naștere a lipsit cu desăvârșire. Am avut timp! Să-l privesc, să-l îmbrățișez, să-l mângâi, să-l pun la sân în prima lui oră de viață. Am trăit cea mai intensă experiență din viața mea, dar de data asta n-am fost singură. Am fost înconjurată de oameni blânzi și cel mai important, am fost lângă el, tatăl copiilor mei.

Travaliul

Să o luăm cu începutul. Vineri, 22 oct 2021, la scurt timp după miezul nopții au început contracțiile. A fost o noapte albă. N-am închis un ochi din cauza durerilor. Au fost de o intensitate medie, dar suficient de puternice încât să nu mă lase să adorm. La ora 07:00 s-au trezit copiii, așa că ne-am început ziua exact așa cum o facem în fiecare zi. Am mers la baie, ne-am spălat pe față, pe dinți și apoi am coborât la bucătărie pentru „nana” (sana). Am citit povești, ne-am jucat, le-am schimbat scutecele și le-am pregătit mic dejunul. Contracțiile au fost de la bun început o dată la 5 minute, iar intensitatea lor creștea de la o oră la alta.

La prânz, bunica s-a oferit să-i ducă la o plimbare. Atunci am profitat și am făcut o baie caldă care m-a ajutat extrem de mult. Durerile erau mult mai usor de suportat și cel mai probabil apa m-a ajutat să mă dilat rapid. După ce copiii au ajuns acasă, i-am culcat împreună cu soțul meu. Trei contracții destul de puternice am avut în timp ce-l țineam în brațe pe Noah. Am închis ochii și m-am prefăcut că dorm.

În jur de ora 16:00 mi-am sunat doctorul. I-am explicat ce simt, i-am spus că am contracții dese și mi-a recomandat să dau o fugă până la spitalul Euclid pentru a mă verifica dr-ul de gardă. Am decis să mai aștept.

I-am luat pe copii și am plecat la groapa de nisip din cartierul nostru. Ne-am jucat cu excavatorul și am contruit castele de nisip. Mama a fost mereu lângă mine, un real ajutor. Până la ora 18:00 ne-am plimbat cu tricicleta prin cartier. Contracțiile m-au facut să pufnesc de câteva ori în lacrimi, dar am pus totul pe seama emoțiilor.

7 cm

La ora 19:00 l-am rugat pe Marius să dăm o fugă până la spital. Am decis să merg să mă verifice, totuși, dr-ul de gardă, ca să știu în ce stadiu mă aflu. Am plecat de acasă îmbracată în hainele cu care ieșisem la joacă cu băieții. Fără portofel, fără geantă, fără bagaj de maternitate. Patru contracții am avut pe drum, în mai puțin de 15 minute. Când am ajuns acolo am aflat că eram dilatată 7 cm.

Eram, deci, în travaliu activ, ba chiar aveam șanse mari să nasc acasă dacă mai amânam mult vizita la spital. Am început să plâng instant când am aflat. Aveam remușcări că n-am apucat să-i pup pe băieți înainte să plec și mă măcina gândul că urma să-i văd abia peste câteva zile. Dr-ul de gardă l-a trimis pe Marius acasă să-mi aducă actele și bagajul de maternitate, iar eu l-am rugat să rămână să-i adoarmă pe copii. Între timp, dr-ul meu ajunsese deja în spital și m-a avertizat că e posibil, totuși, să nasc până se întoarce soțul meu.

Nașterea

Am ajuns la spital la ora 19:15, iar la 20:55 îl aveam deja pe Isaac în brațe. Marius ajunsese cu fix 30 de minute înainte să nasc. A fost cea mai intensă și dureroasă experiență din viața mea. Între contracții îi mulțumeam lui Dumnezeu că mi-a dat trei băieți și nu vor fi nevoiți să treacă prin astfel de dureri. Nașterea naturală nu e ușoară, dar odată ce îți ții copilul în brațe uiți de toată durerea prin care ai trecut. Mi-am dat seama că și cezariana mea a avut un rol important. Am apreciat cu adevărat fiecare clipă. Faptul că am fost capabilă să-l țin în brațe conștientă, să-l pun la sân, să mă bucur de primele momente împreună a fost cea mai frumoasă răsplată după ultimele ore de travaliu care au fost atât de grele.

Am născut relativ ușor. Epiziotomie nu mi s-a făcut, în schimb am avut o ruptură de 3 cm. Nici apa nu mi s-a rupt, așa că a fost nevoie de intervenția dr-ului pentru a-mi rupe membranele. Isaac s-a născut la 3580 gr și 56 cm. Îl țineam în brațe și nu-mi venea să cred că acest uriaș a încăput în burtica mea.

Ora magică

După ce am născut, dr-ul, neonatologul și restul echipei s-au retras într-o altă încăpere. Am rămas doar eu, Marius și Isaac. A fost prima noastră întâlnire cu adevărat magică. Am lăsat cordonul ombilical să pulseze mai bine de 20 de minute, iar la final l-a tăiat chiar soțul meu. Abia după aceste momente l-au luat pe Isaac să-l cântărească, preț de câteva minute, după care s-a întors în brațele lui Marius.

De când l-am născut și până azi, Isaac n-a dispărut nicio secundă de lângă mine. Cât timp am fost internați a dormit cu mine în cameră, ba chiar cu mine în pat. A fost exact cum spuneam mai sus, vindecare. După experienta primei nașteri când am suferit cumplit pentru că nu puteam să mă bucur de copiii mei așa cum mi-aș fi dorit, această naștere m-a ajutat să trec peste traumele din trecut.

Mulțumesc, Isaac! Mama te iubește dinainte ca tu să exiști!

Citește și:

SĂPTĂMÂNA 39 DE SARCINĂ

SĂPTĂMÂNA 38 DE SARCINĂ + BAGAJUL DE MATERNITATE

UNICĂ VS GEMELARĂ – SĂPTĂMÂNA 37 DE SARCINĂ

UNICĂ VS GEMELARĂ – SĂPTĂMÂNA 36 DE SARCINĂ

UNICĂ VS GEMELARĂ – SĂPTĂMÂNA 35 DE SARCINĂ



2 thoughts on “Săptămâna 40 de sarcină – Nașterea”

  • Felicitări, Raluca! Felicitări pentru curaj! Să rămâi însărcinată după o sarcină gemelară, este ceva deosebit!
    Eu inca nu reușesc să mă organizez cu cei doi, la aproape 2 ani distanță…. Nici nu îmi pot imagina cum ar fi sa mai existe un al treilea pui mic, printre noi 🙂
    Te îmbrățișez și să vă bucurați unii de alții, sa fiți sănătoși!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.